Mâine vine iar...

Azi, noi gânduri mi-au trecut pragul minții, parcă mai înverșunate ca ieri, pline de întrebări închinate unei zile de luni. E început de săptămână și asta câteodată descurajează avântul ambianțelor pozitive și optimiste...Parcă simți cum întreaga săptămână îți este azvârlită pe umărul proaspăt descleștat din ghearele patului plăpând de acasă. Lunea, oamenii par mai încruntați la suflet, mai dezordonați în mișcări, mai precari în gândire...Parcă s-ar lupta cu un neant încăpățânat și rupt din realitatea cotidiană...Buimaci și întortocheați, nici ei nu admit că-s treziți prea devreme de ziua în care totul se repetă...

Întrebări de luni:

Cât de bine trebuie să știm să pierdem pentru a înțelege cum să câștigăm? Câte lucruri trebuie înghesuite în noi să ne dăm seama la ce instanță de trecut să renunțăm? Câtă iubire să vrei, ca să poți primi? Cât de bolnav să fii să apreciezi clipa? Cât de conștient de viață ca să înfrunți moartea? Cât de conștient de moarte ca să "suporți" viața? Cât de logică gândirea ca să poți accepta minunea? Cât de dură să fie viața ca să îți apreciezi suflul?