Bucăți din memoriile unei fete
Zile negre….
Totul a inceput anul trecut si nu se mai termina... Intai magazinul parintilor a dat faliment, apoi au avut accident cu masina. Tatal meu era sa moara si cand au inceput lucrurile sa se mai potoleasca hop top alta veste: unul dintre bunici a murit (tatal tatalui meu)...Prea greu….Nu mai aveam aer…Simteam ca pic..incet incet….m-am tinut tare pentru ai mei…Aerul greu de lumanari si brad ma urmarea….Inmormantarea nu mi-a placut…Capacul de la cosciug nu se inchidea pentru ca pantofii erau probabil cu un nr sau 2 mai mari…palaria nu vroia sa-i stea pe cap…Toate babele au inceput sa tipe la fratele meu sa se urce peste bunic sa-l aranjeze si saracu nu stia cum sa ractioneze si ce sa faca…a inceput sa escaladeze cosciugul dar nu a reusit sa-l aranjeze. Pana la urma l-au dichisit cat de cat si a inceput sa-l coboare in groapa. Sufletul meu tipa…..
A inceput si facultatea…..chinul vietii mele …in primul an mi-a placut. Zi de zi ma duceam, luam notite, ma ocupam de teme, citeam…dar de cand au inceput problemele in familie m-am debarasat de tot….am inceput sa chiulesc, zaceam numai in pat, stateam noptile pe net, fumam de mi se inverzeau ochii…..Alt episod important din viata a fost plecarea mamei in Italia cu scopul de a se angaja….Despartirea nu a fost grea…ma gandeam ca o sa plang….ca o sa-mi fie dor de ea….dar NIMIC!!! Ura pe care am acumulat-o de-a lungul anilor din cauza ei m-a facut ……sa….nu prea imi pese de ea…..si e un lucru rau ca pana la urma e mama …m-a nascut…crescut…educat….dar nu e vina mea, eu am incercat sa ma apropii de ea dar se pare ca nu a vrut. Am ramas cu TATA acasa. E sufletul meu. Il iubesc. Nu am secrete fata de el. Stie tot ce am facut, ce fac…mereu mi-a luat apararea in fata mamei…nu-mi aduc aminte sa ma fi batut…Sper sa mi-l mai tina Dumnezeu mult timp…il iubesc!! Mircea (fratele) e nepasator. Nu prea tine cont de familie….il intereseaza numai persoana lui….pana la urma e bine sa fii asa…oamenii egoisti traiesc mai mult…si duc o viata mult mai buna decat cei sufletisti…..asta e….nu prea ma mai intereseaza nici el…..Cristi e plecat in Franta…..mi-a promis ca nu mai pleca dar cica’ a fost obligat de catre parinti….ca nu se mai descurcau cu banii….am fost foarte trista….eu am incercat sa fac ceva cu relatia noastra…dar el nu a vrut…..prea multe suparari am indurat din cauza lui….acum….mai vorbim prin mesaje ma mai suna dar mereu ne certam….nu as vrea sa mai aud de el…dar e greu……3 ani si ceva i-am petrecut lanaga el, un suflet plin de...ura….ura provocata de tatal lui….si cel mai rau lucru care se poate intampla e faptul ca el intr-un fel incearca sa-l imite si nu e bine….pana mea….life goes on…..o sa vedem ce iese din asta...
As vrea sa treaca perioada asta…..ma simt…prinsa in cursa…si nu pot scapa…oricat as incerca mereu se iveste ceva din trecut care ma trage inapoi….eu vrea sa ma duc la un psiholog….sa stau sa-i povestec din viata mea…sa-mi dea sfaturi…sa ma ajute sa fiu mai happy….si sa vad altfel viata….am atins pragul care ma sperie…mai am 1 an si termin facultatea ..dau licenta…fac masterul...ma angajez pe un salariu de rahat…..imi intalnesc iubirea vietii mele, ma casatoresc, fac un copil, doi, asta daca o sa pot si apoi ma chinui sa-i educ si pe la 50 de ani sa vina la mine sa-mi reproseze diferite lucruri: ca el vrea telefon de 23 de miloane, haine de parade, luis vitton si alte minunatii…cine stie ce mai apare pana atunci…Dumnezeu cu mila. Cred ca eu o sa-mi tin copii legati de calorifer..dar nici asa nu-i bine...devin niste salbatici…in fine…
Cam asta e viata fiecarui om de pe pamant..eu asa o percep..oare o fii bine?…sau incep sa o iau razna? Poate maine o sa mor…da masina peste mine…sau ma otraveste cineva….si nu mai apuc sa fac copii, nu mai termin facultatea….e cu dus si intors….
Nu ma mai multumeste nimic…nu ma mai bucur la nimic….daca imi iau o haina (lucru care nu s-a mai intamplat de ceva timp) ma bucur un pic si apoi iar trec imediat (mah dar imediat!!!)…la starea aia de letargie…sa stau in pat….sa ma gandesc la tot felul de probleme…sufletul in mine tipa…ma mai duc bag o tigare….imi mai scurtez viata cu 2, 3 zile…apoi iar in pat….si asa trece tineretea….la inceput de saptamana te bucuri ca primesti banii de la parinti dar miercuri deja esti chel…toata lumea trage de tine sa iesi la o bere, un club ceva…dar mereu tre' sa gasesti un pretext (ba esti racit..ba tre' sa te duci acasa urgent ca ai o treaba de rezolvat)…pt ca ..…nu mai ai bani….e frumos Bucurestiul dar e scump…..aici am vrut….acum stau si inghit..poate o sa fie bine peste cativa ani…
App: Bucurestiul e frumos primavara…micul new york…mai jegos, mai plin de boschetari…I love it!!!:X
Azi: 25.03.2010
xoxo, K
Totul a inceput anul trecut si nu se mai termina... Intai magazinul parintilor a dat faliment, apoi au avut accident cu masina. Tatal meu era sa moara si cand au inceput lucrurile sa se mai potoleasca hop top alta veste: unul dintre bunici a murit (tatal tatalui meu)...Prea greu….Nu mai aveam aer…Simteam ca pic..incet incet….m-am tinut tare pentru ai mei…Aerul greu de lumanari si brad ma urmarea….Inmormantarea nu mi-a placut…Capacul de la cosciug nu se inchidea pentru ca pantofii erau probabil cu un nr sau 2 mai mari…palaria nu vroia sa-i stea pe cap…Toate babele au inceput sa tipe la fratele meu sa se urce peste bunic sa-l aranjeze si saracu nu stia cum sa ractioneze si ce sa faca…a inceput sa escaladeze cosciugul dar nu a reusit sa-l aranjeze. Pana la urma l-au dichisit cat de cat si a inceput sa-l coboare in groapa. Sufletul meu tipa…..
A inceput si facultatea…..chinul vietii mele …in primul an mi-a placut. Zi de zi ma duceam, luam notite, ma ocupam de teme, citeam…dar de cand au inceput problemele in familie m-am debarasat de tot….am inceput sa chiulesc, zaceam numai in pat, stateam noptile pe net, fumam de mi se inverzeau ochii…..Alt episod important din viata a fost plecarea mamei in Italia cu scopul de a se angaja….Despartirea nu a fost grea…ma gandeam ca o sa plang….ca o sa-mi fie dor de ea….dar NIMIC!!! Ura pe care am acumulat-o de-a lungul anilor din cauza ei m-a facut ……sa….nu prea imi pese de ea…..si e un lucru rau ca pana la urma e mama …m-a nascut…crescut…educat….dar nu e vina mea, eu am incercat sa ma apropii de ea dar se pare ca nu a vrut. Am ramas cu TATA acasa. E sufletul meu. Il iubesc. Nu am secrete fata de el. Stie tot ce am facut, ce fac…mereu mi-a luat apararea in fata mamei…nu-mi aduc aminte sa ma fi batut…Sper sa mi-l mai tina Dumnezeu mult timp…il iubesc!! Mircea (fratele) e nepasator. Nu prea tine cont de familie….il intereseaza numai persoana lui….pana la urma e bine sa fii asa…oamenii egoisti traiesc mai mult…si duc o viata mult mai buna decat cei sufletisti…..asta e….nu prea ma mai intereseaza nici el…..Cristi e plecat in Franta…..mi-a promis ca nu mai pleca dar cica’ a fost obligat de catre parinti….ca nu se mai descurcau cu banii….am fost foarte trista….eu am incercat sa fac ceva cu relatia noastra…dar el nu a vrut…..prea multe suparari am indurat din cauza lui….acum….mai vorbim prin mesaje ma mai suna dar mereu ne certam….nu as vrea sa mai aud de el…dar e greu……3 ani si ceva i-am petrecut lanaga el, un suflet plin de...ura….ura provocata de tatal lui….si cel mai rau lucru care se poate intampla e faptul ca el intr-un fel incearca sa-l imite si nu e bine….pana mea….life goes on…..o sa vedem ce iese din asta...
As vrea sa treaca perioada asta…..ma simt…prinsa in cursa…si nu pot scapa…oricat as incerca mereu se iveste ceva din trecut care ma trage inapoi….eu vrea sa ma duc la un psiholog….sa stau sa-i povestec din viata mea…sa-mi dea sfaturi…sa ma ajute sa fiu mai happy….si sa vad altfel viata….am atins pragul care ma sperie…mai am 1 an si termin facultatea ..dau licenta…fac masterul...ma angajez pe un salariu de rahat…..imi intalnesc iubirea vietii mele, ma casatoresc, fac un copil, doi, asta daca o sa pot si apoi ma chinui sa-i educ si pe la 50 de ani sa vina la mine sa-mi reproseze diferite lucruri: ca el vrea telefon de 23 de miloane, haine de parade, luis vitton si alte minunatii…cine stie ce mai apare pana atunci…Dumnezeu cu mila. Cred ca eu o sa-mi tin copii legati de calorifer..dar nici asa nu-i bine...devin niste salbatici…in fine…
Cam asta e viata fiecarui om de pe pamant..eu asa o percep..oare o fii bine?…sau incep sa o iau razna? Poate maine o sa mor…da masina peste mine…sau ma otraveste cineva….si nu mai apuc sa fac copii, nu mai termin facultatea….e cu dus si intors….
Nu ma mai multumeste nimic…nu ma mai bucur la nimic….daca imi iau o haina (lucru care nu s-a mai intamplat de ceva timp) ma bucur un pic si apoi iar trec imediat (mah dar imediat!!!)…la starea aia de letargie…sa stau in pat….sa ma gandesc la tot felul de probleme…sufletul in mine tipa…ma mai duc bag o tigare….imi mai scurtez viata cu 2, 3 zile…apoi iar in pat….si asa trece tineretea….la inceput de saptamana te bucuri ca primesti banii de la parinti dar miercuri deja esti chel…toata lumea trage de tine sa iesi la o bere, un club ceva…dar mereu tre' sa gasesti un pretext (ba esti racit..ba tre' sa te duci acasa urgent ca ai o treaba de rezolvat)…pt ca ..…nu mai ai bani….e frumos Bucurestiul dar e scump…..aici am vrut….acum stau si inghit..poate o sa fie bine peste cativa ani…
App: Bucurestiul e frumos primavara…micul new york…mai jegos, mai plin de boschetari…I love it!!!:X
Azi: 25.03.2010
xoxo, K
