Suflet uscat

Sec, ăsta e cuvântul, asta e sudoarea zilei de acum, de mâine. E o carcasă goală plină de un aer stătut, prăfuit, mânjit de gustul acru lăsat de zâmbetele incontrolabile ale sufletului nebun. De fapt, turbat...un aer greu, un nimic atât de apăsător, nu ști de unde vine, de ce și nici pe unde are de gând să te plimbe, prin ce alte stări vrea să te chinuie, să te spânzure cu pasiune. Cum să-l alungi? Ce să-i zici să te lase la loc copil? E și furtuna, e și soare dogoritor, e și vânt tăios, și tu acolo în mijloc năucit de acest dans al victoriei. Te sucești, te răsucești, te dai de pământ cu o dorință ieșită din minți, dar ce? Ai tu cum să iei de guler aerul? Ai unde să-l privești în ochi, sperând că-ți vede lupta și amenințarea? Ești prost, Quijote și cât de bine o ști și tu...da-ți place așa, batjocorit de...nimic, de vidul propriilor tale dorințe, luptă prostule...e menirea ta pe care ți-o alegi în fiece secundă...și tot-i sec, așa de sec...


...you're just another storm breather....