Dureri, probleme, suferințe...pe scurt viața, pe nepusă masă, în forma sa cea mai pura și cea mai acută...simțim că trăim atunci când inima ne e grea, stomacul străpuns de un imens vid negru, atunci când respirația cere în disperare ajutorul nostru pentru a-și continua munca zilnică, atunci când lacrimile ne ajută să închidem o ușă și să deschidem o alta...Ne dau peste cap, ne împânzesc mintea și ne provoaca o groază și-o frică de neînchipuit. Puținul timp închiriat nu ne ajunge pentru a ne opri și a ne întreba de ce astfel... Tocmai pentru că trecem prin chinuri și traume, că suntem capabili să continuăm marșul vieții, mereu schimbându-ne, mereu învațând lecția primordială a unei vieți: că poate e nevoie să fim dați peste cap, răscoliți de vijelia neliștii și a suferinței, poate că numai așa știm că putem trece prin colțurile abrazive ale vieții, că numai așa putem trece peste... Răul de acum poate fi binele de mâine și perfectul de poimâine...numai că de multe ori, "acum"-ul de azi e îngropat în trecutul de ieri și acoperit cu uitarea preferată de mâine...
