Ziua-mi
©
Mi-e atat de greu sa ma despart de o zi, trag de ea
cu atata sete si infrigurare, sa nu plece, sa nu ma lase inca ziua asta, cine
stie daca n-o fi cea din urma zi, asa ca ma tangui pe langa ea, o intorc pe
toate fetele, sa vad, sa nu uit nimic, sa tin cu mine cate pot, sa nu-mi pierd
ziua, sa simt ca-mi intra-n piele si maine…maine-i vad umbra pe mine, maine vad
urma lasata…pe ochi, pe fata, pe maini, pe suflet. Sa-i dau insemnatate zilei
mele dragi, sa-i multumesc de compania ei vivace, sa-i apreciez prezenta
necontenita in tumultul existentei complicate ce-mi apasa inlauntru frica de-a
nu o pierde….si asa…cu cate-o zi de-a dreapta mea merg inainte si rad si
plang…dar dincolo de orice insemnatate a zilei din mine…merg inainte si cred!
Iar azi..zilei de azi ii dau pace si-i urez cu un
suflet cald: Noapte buna, sa ne vedem si maine!