ochi pistruiati

Oamenii-mi ramaneau in cap, fiecare personalitate cu care vorbeam, imparteam cate ceva, cu care mergeam doar o data in viata in acelasi compartiment de tren, cu care ma intalneam o singura data intr-un autobuz, cu care simteam ca impart chiar si pentru cateva secunde o particica din povestea unor vieti intrepatrunse intr-un anumit nod, candva, undeva. Uitam fara drept de apel locuri, evenimente, lucruri, intamplari dar niciodata oamenii ce ma puneau in legatura cu o farama din ecuatia unei amintiri ce va ramane suspendata pe vecie in lunga noapte a timpului.  O uncie din eul meu va trai independenta de mine, cine stie pe unde si cu cine…impletindu-se cu cine stie ce amintiri venetice….si poate ca undeva, candva….cineva-si va aminti sca “am intalnit odata o fata…”